Paradigma clivajelor

Explicatie

Paradigma - teorie ştiinţifică recunoscută care, pentru o perioadă, oferă probleme şi soluţii model unei comunităţi de practicieni; Model, tipar, exemplu

Clivaj – ruptură, divizare, scindare, separare, fisură

Teoria clasica a clivajelor, ce are in statele Europei Occidentale, a fost formulata de Seymour Lipset si Stein Rokkan in lucrarea Cleavage Structure, Party Systems and Voter Alignements: An Introduction (1967) in care cei doi propun paradigma celor 4 clivaje si “transpunerea lor in sisteme de partide”:

-clasa (muncitori vs. angajatori ori chiriasi/arendasi vs proprietari);

-centru-periferie (interese provinciale, regionale vs. stat-natiune centralizat);

-rural-urban (interesele pt. proprietatea pamantului vs. intreprinzatori industriali);

-clerical – anticlerical (Biserica vs. stat natiune centralizat).

Potrivit studiului lui Lipset si Rokkan, 3 “conjuncturi critice” ori revolutii au determinat aparitia clivajelor mentionate anterior:

-revolutia nationala (numita si revolutia democratica);

-revolutia industriala;

-revolutia internationala (revolutia rusa).

Lipset&Rokkan identifica 4 linii de clivaj majore, adica diviziuni sociale relevante dpdv. politic. Doua sunt produsele revolutiei franceze :

a) conflictul dintre statul natiune centralizator si populatiile periferice supuse

b) conflictul dintre stat si Biserica

Doua sunt produsele revolutiei industriale :

a) conflictul dintre interesele proprietarilor de pamant si intreprinzatorii industriali

b) conflictul dintre proprietari si angajatori vs. chiriasi si muncitori

Revolutiile nationale si industriale au modelat sistemul politic in conformitate cu 2 axe conflictuale: teritoriala si functionala.

-Pe axa teritoriala, revolutia nationala a dat nastere clivajului centru-periferie, caracterizat prin reactia “regiunilor periferice, a minoritatilor lingvistice si a populatiilor amenintate cultural fata de presiunile centralizatoare, rationalizatoare ale masinariei statale”.

-Pe axa functionala, revolutia nationala a generat clivajului clerical vs. anticlerical ori Biserica vs. Stat. Conflictele de-a lungul axei functionale taie unitatile teritoriale ale statului generand conflictul chiriasi/arendasi vs. proprietari de pamant. Acestia se fondau pe aliantele teritoriale bazate pe interesele functionale ale grupurilor sociale mai degraba decat pe loialitati teritoriale ori regionale.

Revolutia industriala a adaugat dimensiunii de clasa a axei funtionale produsa de revolutia nationala mentionata anterior, clivajul muncitori vs. angajatori, in timp ce pe axa teritoriala a generat clivajul urban-rural.

Revolutia internationala a produs cresterea in complexitate a clivajului muncitori vs. angajatori prin instituirea diviziunii dintre stanga comunista radicala si stanga necomunista reformista (social-democrata).

Intrebarea centrala a lui Lipset&Rokkan: Cum au reusit sistemele complexe caracterizate de conflict social din Europa Occidentala sa se stabilizeze in diferite forme de sisteme partidiste si institutii bazate pe consens?

Raspuns: prin faptul ca partidele sunt agenti primari ai compromisului la nivel national, ele exprimand si “cristalizand” conflictul social şi formand aliante cross-cleavage (de-a lungul clivajelor).

Conflictele institutionalizate si partidele: partidele sunt parte a institutionalizarii conflictului social si a impartasirii institutiilor comune si a consensului democratic in randul diferitelor grupuri opuse, ajutand la stabilizarea structurii politice. Expl :

1) toleranta religioasa a ajutat la reducerea conflictelor interconfesionale

2) extinderea dreptului la vot a intarit legitimitatea democratiei liberale

Rolul partidelor in politica moderna vest – europeana

1) agenti ai mobilizarii de grup (in primul rand sub aspect electoral)

2) agenti ai integrarii de grup (sustin interesele grupurilor in statul national)

3) forma de identitate si solidaritate a grupurilor sociale cu statul

4) creaza legaturi si comunicare (interactiune) intre comunitati si grupuri sociale in cadrul statului