Politici Sociale

Notă:

Conținutul acestui material a fost preluat parțial sau integral din literatura de specialitate. Textele aparțin cercetătorilor menționați în bibliografia caietului.

Seminar Nr. 1

Definiţii şi caracteristici ale unei probleme sociale

Problemă socială reprezintă o situaţie indezirabilă care este considerată de un segment important al societăţii ca fiind suficient de serioasă pentru a necesita acţiune colectivă în vederea obţinerii unei ameliorări semnificative şi a unei dezirabilităţi crescute (Doob C.B., 1995). Considerarea şi definirea unei probleme ca fiind socială şi nu de altă natură (privată sau personală/ individuală) depinde de îndeplinirea unui număr relativ mare de condiţii teoretice şi metodologice. R.K. Merton (1971) definea o problemă socială ca fiind o discrepanţă semnificativă între normele sociale şi realitatea socială de fapt.

A. După James E. Farley (1992), o problemă socială poate fi definită ca o situaţie caracterizată de următoarele trei elemente:

1. este în mare măsură privită ca fiind indezirabilă sau ca o sursă de dificultăţi;

2. este cauzată de acţiunea sau inacţiunea oamenilor sau a societăţii;

3. afectează sau se presupune că va afecta un mare număr de persoane.

O analiză mai detaliată a celor trei elemente arată că:

1. Percepţia publică a unei anumite situaţii ca fiind indezirabilă presupune un anumit nivel de conştientizare. Dacă oamenii nu cunosc nimic despre această problemă ea nu va apărea ca problemă socială, deci va rămâne în stare de latenţă. Pe lângă conştientizarea publică a acesteia trebuie, de asemenea, să existe un nivel semnificativ de conştientizare că această condiţie constituie o problemă pentru societate. Un rol important în definirea unor probleme ca fiind sociale îl joacă valorile. O valoare este o credinţă personală despre ceea ce este bun sau rău, drept sau greşit (J.E.Farley, 1992). Pentru că ea este mai degrabă o preferinţă personală decât o ilustrare a realităţii, nu este deloc simplu de probat dacă o valoare este “îndreptăţită” sau “neîndreptăţită” şi nu există o modalitate ştiinţifică pentru a dovedi că unele valori sunt “adevărate” iar altele “false”. Este însă foarte important care valori “contează”. Multe dintre valorile “îndreptăţite” sunt influenţate de putere, care joacă un rol important în definirea unei probleme ca fiind socială. Unii oameni au mult mai multă influenţă asupra opiniei publice decât alţi oameni, şi aceştia sunt cei care definesc în cea mai mare măsură o problemă ca fiind socială, funcţie de interesele lor (Skolnick & Currie, 1985). R.H. Lauer (1978) consideră că un rol extrem de important îl joacă şi grupurile protestatare, care sunt tot o expresie a manifestării puterii atunci când se constituie în grupuri de presiune.

2. Conştiinţa publică joacă un rol important în definirea unei probleme ca fiind socială. Un cataclism natural (de exemplu un uragan) nu poate fi el însuşi considerat o problemă socială, deoarece el nu a fost cauzat de acţiunea/ inacţiunea unor oameni. Doar unele efecte generate de acesta pot fi considerate problemă socială. După Farley o problemă poate fi considerată ca find socială aceea care este rezultatul/ parte a acţiunii sau inacţiunii oamenilor sau a societăţii. Există însă autori care deosebesc două feluri de surse ale problemelor sociale: unele de natură nesocială şi altele de origine socială. Surse precum uraganele, cutremurele, epidemiile etc., sunt surse nesociale ale unor probleme care afectează un mare număr de oameni, probleme care ulterior devin/ se transformă în probleme sociale. Drept urmare, “indiferent de sursa lor, problemele sociale sunt definite în funcţie de consecinţele lor sociale.” (M. Larionescu, 1980).

3. Trebuie făcută distincţia între probleme sociale şi probleme individuale sau private. Disoluţia unei familii prin divorţ nu reprezintă o problemă socială, dar dacă avem o rată foarte mare a divorţialităţii, cauzele nu mai sunt doar de ordin personal ci au în mare parte origini societale. C. Wright Mills (1975) face o distincţie netă între <necazurile personale generate de mediu> şi <conflictele publice ale structurii sociale>. “Un necaz este o chestiune personală: individul simte că valorile preţuite de el sunt ameninţate.” În schimb problemele sociale au un caracter mult mai amplu şi sunt de altă natură căpătând forma unor conflicte. “Conflictele se referă la chestiuni care transcend acele medii locale ale individului şi zona vieţii sale lăuntrice. Ele se referă la organizarea a numeroase asemenea medii în instituţiile unei societăţi istorice, luată în ansamblul ei, la modul în care diferite medii se suprapun şi se întrepătrund pentru a forma structura amplă a vieţii sociale şi istorice. Un conflict este o problemă publică; anumite publicuri consideră că o valoare preţuită de ele este primejduită.” (Mills, 1975:37). Fiecare dintre cele trei elemente ale definiţiei sunt condiţii necesare pentru prezenţa unei probleme sociale

B. Cătălin Zamfir defineşte şi analizează problemele sociale din perspectiva funcţionării sistemelor sociale unde un aspect esenţial este deţinut de “activitatea de înfruntare a diferitelor dificultăţi care intervin pe parcursul funcţionării lor – cu alte cuvinte, activitatea de soluţionare a problemelor sociale.” O asemenea activitate trebuie să se bazeze pe o teorie a problemelor sociale care reprezintă “o parte a teoriei organizării şi funcţionării sistemelor sociale”, sisteme care funcţionează şi ca urmare a perfecţionării capacităţii lor de a formula clar şi în timp util soluţii eficiente la problemele particulare cu care ele se confruntă (C. Zamfir, 1977). Perspectiva de analiză a unei probleme sociale este următoarea:

”o problemă particulară poate fi de natură tehnică, sau economică, sau juridică etc. În calitatea sa de problemă a unui sistem social, ea va fi totodată o problemă socială”

În acest sens, în termeni generali o problemă socială este definită drept “un proces social, o caracteristică, o situaţie despre care societatea sau un subsistem al ei consideră că trebuie schimbat.”

Această definiţie include două elemente:

a. “Un obiect – acel aspect, situaţie, proces care este problematic, reprezintă, cu alte cuvinte, o sursă de dificultăţi şi asupra căruia urmează a se acţiona pentru a fi schimbat într-un sens convenabil. Poate fi vorba de un aspect negativ […] sau pozitiv.”

b. “Conştientizarea dificultăţii – respectivul aspect de eliminat sau de realizat este pus ca problemă, acceptat de către membrii sistemului social respectiv ca trebuind să fie schimbat.” Unele probleme deşi există nu sunt conştientizate, deci nu sunt manifeste ci sunt într-o stare de latenţă. Trecerea lor din latent în manifest este un proces care trebuie să parcurgă anumite etape şi să îndeplinească anumite condiţii, una din cele mai importante fiind angajarea sistemului în a lua decizia de a desfăşura o activitate de soluţionare a respectivei probleme.