Scutul Antirachetă

1. Scutul antirachetă

1.1. Descrierea situației actuale, necesitatea creerii scutului antirachetă

Cea mai mare ameninţare privind teritoriul Uniunii Europene și ale Statelor Unite ale Americii o reprezintă dezvoltarea regională de armament cu potenţial de distrugere în masă. Coreea de Nord şi-a demonstrat ambiţiile nucleare şi continuă la această oră să producă rachete balistice.

În anul 2006, Coreea de Nord a condus şapte lansări de rachete. Dintre acestea, şase au fost lansate de pe dispozitive mobile. Astfel, Coreea de Nord a arătat că poate atinge SUA şi forţele aliate din Coreea de Sud şi Japonia. De asemenea, în anul 2009, Coreea de Nord a testat din nou, în mod ostentaiv şi public, alte şapte rachete balistice.

Iranul reprezintă o ameninţare din aceleaşi motive. Autorităţile locale au dezvoltat o serie de rachete, capabile să atingă teritorii din Orientul Mijlociu sau chiar Europa de Est. Programul de dezvoltare balistică a Iranului a fost susţinut de-a lungul timpului de state ca Rusia, China şi Coreea de Nord.

Siria reprezintă de asemenea o ameninţare. Rachetele fabricate aici au şi un potenţial chimic şi pot ajunge în state ca Israel, Irak, Iordania, şi Turcia.

Coreea de Nord şi Iranul au fost catalogate drept o ameninţare la adresa Uniunii Europene și Statelor Unite pentru că s-au arătat ostile în ceea ce priveşte normele internaţionale, au continuat să conducă programe militare ilegale şi au sfidat comunitatea internaţională.

Sunt numeroase motive pentru a instala un scut antirachetă la graniţele Rusiei şi cel mai important dintre ele este pentru a demonstra puterea militară şi economică a Statelor Unite ale Americii şi a ţărilor NATO tuturor celor din comunitatea internaţională și petru a descuraja eventualele atacuri din zonă.

1.2. Prezentarea acordului

Sistemul antirachetă reprezintă o contribuție națională la scutul antirachetă al NATO de a apăra întreaga Europa și Statelor Unite ale Americii, teoretic orice țintă potențială de pe teritoriul NATO. Practic sistemul este calibrat pentru a proteja eficient cele mai probabile ținte, oricare vor fi ele: Europa în cazul unui atac cu rachete de rază medie sau SUA dacă rachetele sunt cu rază lungă, care ar putea să provină din Orientul Mijlociu sau din alte locații. Scutul poate fi utilizat în contracararea eventualelor lansări accidentale sau izolate.

România a semnat în data de 13 septembrie 2011, la Washington, prin ministrul de externe Teodor Baconschi, acordul privind găzduirea pe teritoriul țării noastre, la baza militară de la Deveselu (județul Olt) a componentelor terestre ale scutului american antirachetă amplasat în Europa. Participarea României presupune amplasarea de interceptori tereștri și a unui sistem radar destinat dirijării acestora, urmând ca baza de la Deveselu să devină operatională în anul 2015.

Scutul antirachetă pe care Statele Unite ale Americii vor să-l instaleze în Europa face parte din cadrul sistemului de apărare antirachetă susținut de NATO, la care Aliații pot contribui prin găzduirea pe teritoriul lor național a unor componente.

Implementarea Sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice se va face în patru etape, iar implicarea României va avea loc în Etapa a II-a. Ea presupune găzduirea de interceptori tereștri, adică rachete de interceptare SM-3 (Standard Missile 3) tip Block 1B. Site-ul din Romănia va deveni operațional în anul 2015.

Acordul pentru amplasarea unor elemente ale sistemului american de apărare împotriva rachetelor balistice în România a fost parafat în data de 7 iunie, la Washington, de șefii celor doua echipe de negociere, secretarul de stat Bogdan Aurescu și Ellen Tauscher, subsecretar de stat pentru controlul armamentelor și securitate internațională.

1.3. Modul de funcționare a sistemului antirachetă

La detectarea unei rachete ostile de către radarele fixe sau mobile, bazele sau navele militare lansează interceptorii tereștri care vor avea ca țintă racheta inamică. Unul dintre obiectivele SUA este că timpul de la detectare și până la impact să ajungă și să fie cât mai mic în viitorul apropiat, dorindu-se distrugerea rahetelor ostile cât mai curând după ce acestea au decolat.

1.4. Etapele proiectului antirachetă

Scutul antirachetă va avea două componente: navală şi terestră. SUA va amplasa nave cu interceptoare SM-3 la bord şi interceptoare SM-3 mobile pe uscat.