Statul-națiune în procesul globalizării

Termenul si conceptul de natiune tin de sfera individualismului politic si filosofic, importanta lor in viata reala fiind direct legata de democratia moderna.

Din punct de vedere psihologic nationalismul este ancorat in caracteristicile definitorii ale societatilor moderne, reprezentand sensibilitatea culturala a suveranitatii. Nationalismul e un raspuns particular la distinctia dintre stat si societate, caracteristica lumii moderne, pe care tinde sa o aboleasca.

Legatura cetatenie-nationalitate

Cetatenia prezinta doua aspecte :

1. obligatia reciproca dintre cetatean si suveran in care suveranul ii datoreaza cetateanului pentru supunerea sa, dreptate, confort, ajutor si protectie ;

2. ansamblul de drepturi civile, sociale si mai ales politice.

Teoreticienii cetateniei vizeaza 2 probleme :

- raporturile cu doua conceptii privitoare la locul individului in societate : conceptia „liberala” care pune accent pe autonomia individului privat care isi alege singur valorile, si concepţia „republicana” axata pe implicarea individului in viata unei comunitati politice care îl integrează printre valorile sale.

- intersectarea cetăţeniei cu naţionalitatea, intr-o confruntare si asociere complexe datorita caracterului „de masa” a culturii centrale omogene.

Naţionalitatea este legata de apartenenţa la o comunitate culturala si trăsătura caracteristica a naţiunii moderne este ca nu poate fi cultural demonstrata, semnele apartenenţei fiind mai importante decât criteriile aplicate unei naţiuni anume. O limba, o religie, un ţinut, nu reprezintă substanţa unei naţiuni, ci doar nişte semne. Etnicitatea este un element construit: „Naţiunea este gruparea umana cea mai cuprinzătoare întemeiata pe mitul unor strămoşi comuni.”

Naţiunea in teoriile sociologice si politice

In teoria sociologica, naţiunea este definita cu ajutorul proceselor de suprapunere a sistemelor culturale, economice si politice in cadrul aceluiaşi spaţiu si de integrare a culturilor inferioare de către o cultura superioara, sprijinita de puterea centrala. Marcel Mauss afirma despre naţiune ca este „o societate integrata din punct de vedere moral si material, cu o putere centrala stabila, permanenta, cu frontiere clar stabilite, cu o relativa unitate morala, mentala si culturala a locuitorilor care se supun in mod conştient statului si legilor acestuia.”

Statul este considerat miza si factorul cheie de constituire a naţiunilor.

In teoria politica, „naţiunea e gruparea politica văzuta ca o mulţime de indivizi si, in acelaşi timp, in contextul relaţiilor cu alte naţiuni, individul politic.” Mai poate fi definita ca: „o colectivitate existenta in cadrul unui teritoriu determinat in mod clar, supusa unei administraţii unitare, constante si controlate de aparatul de stat intern si de celelalte state.” Naţiunea nu poate fi conceputa decât in legătura cu statul naţional, care este un sistem politic in care funcţiile executive, legislative si judecătoreşti fundamentale sunt centralizate in mâinile unui guvern naţional si care permite participarea tuturor cetăţenilor adulţi, pe baze egalitare la viata politica.

Principiile nationalismului

Sentimentul „comunitatii naţionale” si naţionalismul reprezintă un liant intre guvern si societate. Ernest Renan intuieşte ca naţionalismul reprezintă un proces care isi construieşte propria origine. Purtătorii săi vad un „dat” in ceea ce construiesc pornind de la caracteristici comune. Producţia reuşita a acestui dat este prima etapa a construcţiei naţionale.

Naţionalismul se bazează pe trei aserţiuni:

1. naţiunea are un specific explicit.

2. interesele si valorile naţiunii prevalează asupra tuturor celorlalte interese si valori.

3. naţiunea trebuie sa fie cat mai independenta, ceea ce impune recunoaşterea suveranităţii sale politice pe plan extern.