Anchetă Socială Jurnalistică

Tema vizată o reprezintă situaşia persoanelor nevăzătoare din oraşul nostru.

“Funcţia ochilor nu este de a vedea, ci de a plânge; şi pentru a vedea cu adevărat, trebuie să-i închidem: e condiţia extazului.” Nu suntem cu toţii de acord cu această afirmaţie, văzul este cea mai importantă funcţie a ochiului, însă, Emil Cioran aşa credea şi la fel şi nevăzătorii, care şi-au pierdut acest simţ pe parcursul vieţii. Pentru fiecare dintre noi, văzul este foarte important şi pentru faptul că îl avem, nu ne putem imagina viaţa fără el.

Zi de zi vedem în jurul nostru atât de multe persoane încât multora dintre ele ajungem să nu le mai dăm importanţă, dar, există şi persoane care nu vad lumea din jurul lor, oamenii care trec pe langă ei, maşinile de pe strazi, culorile sau lumina. Aceştia sunt nevăzătorii; cei cu rest de vedere şi cei care nu vad din naştere. Din nefericire, avem în oraşul nostru aproximativ opt sute de persoane adulte, nevăzătoare. Ancheta socială de faţă, tratează situaţia nevăzătorilor înregistraţi din oraşul Galaţi şi care este foarte puţin cunoscută publicului larg.

În primul rând, am ales această temă deoarece, aşa cum am precizat mai sus, văzul este una dintre cele mai importante funcţii ale organismului uman. Fără vedere, cu greu se poate descurca o persoană, întrucât ea ajută o persoană să îşi desfăşoare activitatea de zi cu zi, să mănânce, să se îmbrace sau să iasă afară din casă. Nu în ultimul rând, vederea este cel mai important factor care ajută la procesul de învăţare, de care avem nevoie cu toţii. Persoanele nevăzătoare au, din acest punct de vedere, un dezavantaj foarte mare iar cei mai afectaţi sunt copiii, care de multe ori sunt retraşi de la şcoală chiar de către parinţii lor. Acest lucru favorizează analfabetismul în rândul tinerilor deoarece nu pot învăţa să scrie şi să citească, nu pot învăţa o meserie, nu vor avea un loc de muncă pentru a se putea întreţine şi astfel, rata şomajului va creşte.

În al doilea rând, în Galaţi se inregistreză un număr semnificativ de persoane nevăzătoare: 577 de persoane cu vârsta peste 50 de ani, 179 de persoane cu vârsta cuprinsă între 25 şi 50 de ani, o persoana de 21 de ani, o persoana între 18 şi 20 de ani, 39 de copii cu vârsta cuprinsă între16 şi 18 ani şi 3 cu vârsta cuprinsă între 0 şi 6 ani. Ei sunt inregistraţi la Asociaţia Nevăzătorilor din România, filiala Galaţi. Însă, marea majoritate a copiilor care suferă de această afecţiune, sunt înregistrati la Direcţia Judeţeană pentru Protecţie a Copilului.

În cele din urmă, am ales această temă, deoarece sunt puţine persoane care cunosc situaţia nevăzătoarilor din oraşul Galaţi. Această problemă nu este la fel de mediatizată precum celelalte, deoarece vizează un număr mai restrâns de oameni, care adesea sunt marginalizaţi, sunt discriminaţi şi ceea ce e mai rau, nimeni nu face nimic pentru a ajuta la creşterea incluziunii lor sociale. Prin această anchetă socială, dorim să facem lumină şi pentru cei care nu cunosc, cu privire la aspectele legate de situaţia nevăzătorilor din oraşul nostru.

Pe liniile întunericului

Limitaţi de timp, de responsabilităţi şi îndatoriri, într-o societate ce luptă făra încetare contra timpului, într-o societate ce ne-a transformat în simple şi nule marionete, uităm să privim în jurul nostru, înăuntrul nostru, uităm să mulţumim pentru ce suntem, persoanelor graţie cărora inima noastra pulsează în ritmica cronologiului vieţii, uităm să ne bucurăm de lucrurile simple din jurul nostru care dau sens vieţii noastre, uităm să iubim persoanele pereche sufletului nostru , să căutam noi aliaţi inimii noastre, uităm pur şi simplu să fim noi, să fim mândrii că suntem noi! Ne pierdem identitatea în intuneric, orbim în faţa aspiraţiilor şi a propriilor ţeluri, orbim în faţa bucuriilor şi plăcerilor vieţii, ne pierdem în umbră cu ochii larg deschişi. Ochii cu care privim dar fără să vedem, ochii cu care dăm contur fără culoare persoanelor, bucuriei şi din păcate vieţii, ochii pe care îi avem, dar pe care nu îi apreciem.

Privaţi de lumină, prinşi într-un decor întunecat, cei nevăzători ar plăti cu preţul vieţii pentru a da o formă lucrurilor simple pe care noi le ignorăm cu nepăsare, pentru a privi timp de o secundă în ochi şi pentru a mulţumi persoanelor dragi, pentru a îngheta de uimire în faţa frumuseţilor naturii şi a vieţii, pentru a da un nume propriului chip. Lucruri banale, plicticoase pentru noi, dar pline de importanţă pentru ei.