Economia Turismului

Imagine preview
(9/10 din 4 voturi)

Acest seminar prezinta Economia Turismului.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 112 de pagini .

Profesor: Livandovschi Roman

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Turism

Cuprins

Tema 1. Turismul – activitate economico-socială. 4
1.1. Conceptele de „turism” şi „turist”. 4
1.1.1. Repere istorice a turismului. 6
1.1.2. Conceptul şi noţiuni fundamentale din turism 9
1.2. Turismul şi dezvoltarea economico-socială. 10
1.2.1. Conexiuni macroeconomice ale turismului. 14
1.2.2. Semnificaţii socio-economice ale turismului. 16
Tema 2. Dimensiunile fenomenului turistic. 18
2.1. Factorii determinanţi ai dezvoltării turismului. 18
2.2. Turismul intern şi internaţional al Republicii Moldova. 22
2.2.1. Fluxuri turistice spre şi din Republica Moldova. 26
2.2.2. Circulaţia turistică internă a Republicii Moldova. 32
Tema 3. Circulaţia turistică. 33
3.1. Forme de turism: structură, caracteristici, interacţiuni. 33
3.1.1. Tipologia călătoriilor. 35
3.1.2. Caracteristicile principalelor forme de turism. 38
3.2. Măsurarea circulaţiei turistice şi dificultăţile cunoaşterii fenomenului turistic. 43
3.2.1. Metode de înregistrare a circulaţiei turistice. 45
3.2.2. Indicatori de cuantificare a circulaţiei turistice. 47
Tema 4. Organizarea activităţii turistice. 48
4.1. Coordonate ale organizării turismului. 48
4.1.1. Structuri organizatorice în turism. 49
4.1.2. Forme de integrare a activităţii turistice. 52
4.2. Rolul statului în turism. 54
4.3. Organisme de turism şi cooperarea în domeniul turismului. 57
4.4. Organizarea turismului în Republica Moldova. 62
4.4.1. Scurt istoric al turismului din Republica Moldova.
4.4.2. Structura instituţională actuală a turismului din Republica Moldova.
4.4.3. Strategia dezvoltării turismului în Republica Moldova.
Tema 5. Piaţa turistică. 65
5.1. Conţinutul şi caracteristicile pieţei turistice. 65
5.2. Cererea şi consumul turistic. 68
5.2.1. Particularităţile cererii şi consumului turistic. 68
5.2.2. Sezonalitatea activităţii turistice.
5.3. Oferta şi producţia turistică. 71
5.4. Preţurile produselor turistice. 75
5.5. Tendinţe actuale pe piaţa turistică. 77
Tema 6. Baza tehnico-materială a turismului. 79
6.1. Conţinutul şi rolul bazei tehnico-materiale a turismului. 79
6.2. Structura, dinamica şi distribuţia teritorială a echipamentelor turistice. 81
6.3. Investiţiile în turism. 84
Tema 7. Resursele umane în turism. 86
7.1. Particularităţile muncii în turism. 86
7.2. Evoluţia şi structura personalului ocupat în turism. 89
7.3. Productivitatea muncii lucrătorilor din turism. 91
7.4. Cointeresarea personalului. 93
Tema 8. Serviciile turistice. 95
8.1. Conţinutul şi caracteristicile serviciilor turistice. 95
8.2. Tipologia serviciilor turistice. 97
8.3. Transporturile turistice şi formele de transport în structura traficului turistic. 99
8.3.1. Transporturi turistice aeriene. 100
8.3.2. Transporturi turistice rutiere. 102
8.3.3. Transporturi turistice feroviare. 103
8.3.4. Transporturi turistice navale. 104
8.4. Serviciile de cazare hotelieră.
8.4.1. Importanţa şi particularităţile industriei hoteliere.
8.4.2. Structura serviciului de cazare hotelieră.
8.5. Serviciile de restauraţie (alimentaţie publică).
8.5.1. Conţinutul, rolul şi particularităţile alimentaţiei ca parte integrantă a prestaţiei turistice.
8.5.2. Dezvoltarea şi perfecţionarea serviciilor de restauraţie.
8.6. Serviciile de agrement turistic.
8.6.1. Conţinutul şi funcţiile agrementului – componentă de bază a produsului turistic.
8.6.2. Tipologia serviciilor de agrement.
Tema 9. Eficienţa economică şi socială a turismului. 106
9.1. Conţinutul şi particularităţile eficienţei în turism. 106
9.2. Criterii de apreciere şi indicatori de cuantificare cu privire la
eficienţa economică în turism. 108
9.3. Eficienţa socială a turismului şi turismul social. 111
Bibliografie 112

Extras din document

Turismul reprezintă astazi, prin continutul si rolul său, un domeniu distinct de activitate, o componentă de primă importantă a vietii economice si sociale pentru un număr tot mai mare de tări ale lumii. Din punct de vedere etimologic, cuvîntul turism derivă de la verbul englez „to tour”- ceea ce înseamnă a călători, a face un tur, a înterprinde un turneu ; în limba franceză „tourisme” este considerat un anglicism, deci termenul tur este mai vechi si provine din latinescul “turnus”.

Turismul este considerat, în primul rînd, o formă de recreere alături de alte activităti si formule de petrecere a timpului liber, el totodata presupune miscarea temporară a oamenilor spre destinatii situate în afara resedintei obitnuite si activitătile desfăsurate în timpul petrecut la acele destinatii, de asemenea, în cele mai multe situatii, el implică efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiilor zonelor vizitate.

Conform enciclopediei libere Wikipedia turismul reprezintă călătoriile de plăcere, pentru recreere. Aceasta a fost extinsă în ultimii ani pentru a include orice călătorie în afara zonei în care cineva trăieşte sau munceşte, de la călătorii de o zi până la vacanţe în străinătate.

Aşadar, prin turism se înţelege, în primul rând, ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ, şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător, în general.

Pornind de la premisa că turismul se referă la călătoriile oamenilor în afara resedintei obisnuite, definirea continutului acestuia aduce în discutie aspecte cum sunt: scopul călătoriei, distanta si durata deplasării, precum si caracteristicile subiectului călătoriei, respectiv ale turismului. Ca urmare, cele mai multe dintre studiile consacrate acestui domeniu operează cu analiza intercorelată a categoriilor de „turism” si „turist”.

În ceea ce priveste turismul, consacrarea lui ca activitate si evidentierea ca atare sunt localizate spre sfîrsitul secolului XIX-lea, odată cu exploatarea apelor termale în tările europeme, cînd se vorbeste de o „nouă industrie”, cu o evolutie rapidă si o importantă economică în crestere.Astfel, în 1896, E. Guyer Freuler publică studiul „Contributii la o statistică a turismului”, în care turismul este definit ca „un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe cresterea necesitătii de refacere a sănătătii si schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate fată de frumusetile naturii rezultat al dezvoltării comertului, industriei si perfectionării mijloacelor de transport”.

Simultan, în tări ca Austria, Germania, Belgia, Spania, Franta, Italia, apar lucrări consacrate turismului ca fenomen, definirii sau evaluării lui, analizei impactului acestuia asupra economiei. Printre acestea se impune a fi mentionată lucrarea prof. belgian Ed. Picard- Industria călătorului- în care turismull este înteles ca „ansamblul organismelor si funcsiilor acestora privite deopotrivă din punct de vedere al celui care se deplasează, al călătorului propriu-zis, dar si al celor ce profită de pe urma cheltuielilor făcute de acesta”.

Unul dintre specialistii consacrati în cercetarea fenomenului turistic, a cărui opinie a fost îmbrătisată de un număr mare de teoreticeni, este prof. elvetian W. Hunziker. El defineste turismul prin „ansamblul relatiilor si fenomenelor ce rezultă din deplasarea si sejurul persoanelor în afara locului de resedintă, atît timp cît sejurul si deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare”.

Clarificarea conceptului de turism presupune, de asemenea, si definirea subiectului călătoriei, respectiv a turistului. si în privinta notiunii de turist, în literatura de specialitate există diversitate de opinii; pot fi citate, în acest sens, punctele de vedere exprimate de F. W. Ogilvie, care includea în categoria turistilor toate persoanele care îndeplinesc două conditii si anume: se află în locuri îndepărtate de casă pentru mai putin de un an si cheltuiesc bani în locurile respective fără să-i cîstige acolo, sau de A. J. Norval, după care turistul este acea persoană care intră într-o tară străină pentru orce alt scop decît a-ti stabili o resedintă permanentă sau pentru afaceri si care cheltuie în tara în care se află temporar banii cîstigati în altă parte.

Conferinta Natiunelor Unite asupra turismului si călătoriilor internationale, Roma, 1963, a recomandat utilizarea termenului de vizitator pentru a desemna „orce persoană ce vizitează o tară, alta decît cea în care se află resedinta sa obisnuită, pentru orice alt motiv decît desfăsurarea unei ocupatii remunerate în interiorul tării pe care o vizitează”. Aceasta la rîndul său se clasifică:

- turisti- vizitatori temporari ce stau cel putin 24 ore în tara vizitată si ale căror motive de călătorie pot fi grupate în: loisir (recreere, sănătate, sport, odihnă, studii sau religii), afaceri, familie, misiuni si reuniuni;

- excursionisti- vizitatori temporari ce călătoresc pentru propria plăcere si stau mai putin de 24 de ore în tara vizitată.

Fisiere in arhiva (1):

  • Economia Turismului.doc